In multe religii relația Maestru – Discipol e văzută ca o relație de stăpân/slugă în care discipolul trebuie să execute întru totul ceea ce spune Maestrul. Și unde mai e liberul albitru atunci ? Vi se pare corect o astfel de relație? Părerea mea e că deși maestrul deține mai multe informații decât discipolul, acesta nu e dumnezeu.
               Noțiunea de maestru reprezintă o persoană care a ajuns să stăpânească anumite aspecte ale ființei sale (foarte rar pe toate) și această persoană poate fi un exemplu de urmat pentru a te desăvârși în acele aspecte. Este foarte important să știm care sunt acele aspecte și să nu ne lăsăm prostiți mai mult decât e necesar. Cred că a venit momentul să ne trezim și să vedem lumea așa cum este ea cu adevărat, să privim dincolo de vălul care ne acoperă ochii și să găsim puterea care să ne ducă la centru.
               Calea pe care o recomand tuturor, e cea pe care fiecare să își găseasca maestrul interior, vocea interioară care să îl ghideze pe drumul vieții. În capitolul anterior, vorbeam despre clarviziune și cum accesul direct la informație vă poate face stăpânii propriului destin. În momentul în care vom reuși să extragem informațiile de care avem nevoie pentru a lua deciziile cele mai bune, atunci putem zice că am devenit propriul nostru maestru, învățător. Atunci putem zice că am reușit să accesăm acea voce interioară și să ne ghidăm după ea.
               În mod normal fiecare avem astfel de episoade de scurtă durată în care accesăm în mod întâmplător vocea interioară, pe măsură ce vom exersa, vom reuși să păstrăm canalul deschis pentru mult mai mult timp.