Probabil că fiecare dintre noi a auzit la un moment dat de câmpul cuantic, cel prin care o particulă poate să comunice cu o altă particulă la sute/mii de km distanță, instant, ignorând multe din legile fizicii clasice.
Ei bine, acest câmp cuantic, poate fi văzut și ca un câmp la care sunt conectate toate mințile noastre. Nu doar mințile noastre sunt conectate, ci și sufletele și câmpurile noastre energetice. Astfel se explică multe din capacitățile de telepatie și de diagnostic/tratament energetic.
Am să continui dezbaterea cu o altă descoperire tot referitoare la fizica cuantică care face referire la observator și obiectul observat, și anume faptul că obiectul există doar pentru că există un observator care să îl vadă. Acest experiment îl puteți găsi pe wikipedia si deasemenea mai jos:
Qute:
Experimentul celor două fante implică o ”sursă” care trage cu particule de lumină (fotoni) unul câte unul prin două fante mici dintr-un ecran. Există un laser care produce lumina. Lumina este atenuată în așa fel încât se emite doar câte un singur foton. Acești fotoni trec prin cele două fante, existând și o cameră care înregistrează tiparul din spatele ansamblului celor două fante. Se pot observa pe ecran cum ajung fotonii unul câte unul, unii aici, unii acolo, și pare destul de aleator. De vreme ce fotonii trec unul câte unul, unii printr-o fantă, alții prin cealaltă, ar trebui ca ei să lase o urmă cu doua dungi pe perete, dar nu se-ntâmplă acest lucru. În schimb aceștia creează în mod misterios mai multe dungi. Acesta ar fi rezultatul așteptat atunci când o rază constantă de lumină: s-ar răspândi pe perete ca o undă. Rezultatul care se obține ar fi posibil numai dacă particula ar trece prin ambele fante în același timp, cu alte cuvinte, particula este în două locuri deodată în același timp. Atunci când sunt puși detectori în jurul fantelor, când fotonii sunt urmăriți, tiparul de undă dispare. Dacă luăm detectorii, tiparul de undă se întoarce.
Acest lucru sugerează că putem schimba modul în care se comportă realitatea pur și simplu uitându-ne la ea. Cu alte cuvinte realitatea însăși nu ar fi reală.
End of quote.
Aș merge puțin mai departe cu teoria și aș zice că matricea, nu generează realitatea decât dacă e un observator/martor pentru care să genereze acea realitate.
Gândiți-vă la un joc de calculator, gândiți-vă că sunteți într-o lume virtuală, și vedeți în jurul vostru dealuri, copaci, animale, etc. Ei bine calculatorul, nu generează texturile/imaginile pentru lumea pe care voi nu o puteți vedea, să zicem peste dealul din față, pentru a-și conserva resursele, și generează doar lumea care este observată.
Cam la fel se întâmplă și cu lumea noastră. Putem zice că Matricea sau calculatorul uriaș care generează această realitate, nu generează realitatea decât dacă e observată și pe porțiuni limitate.
Eu personal consider că acest aspect a fost cunoscut de mii de ani, și că meditațiile asiatice care îndemnau la observare, contemplare aveau la bază această lege cuantică. Deci nu cred că meditațiile sunt o pierdere de vreme.
În momentul în care observăm, începem să fim conștienți. Începem să cream realitatea așa cum o dorim noi. Începem să fim atenți la ce se întâmplă și vom privi mai cu atenție semnele pe care matricea/universul n-i le transmite.
Și cam de aici începe călătoria noastră.
Lungă, scurtă, plină de peripeții, cum o fi ea. Important e să facem ceva, să nu stagnăm în aceleași tipare bolnave, să nu ne învârtim în aceleași cicluri karmice.
