Pământul ca un simulator energetic

Aș vrea să vorbesc despre modul în care e structurată lumea în care trăim și modul în care viața are loc cu adevărat. Aceste informații nu erau disponibile până acum câțiva ani și cei care aveau acces la informații probabil nu erau luați în seamă.

Am să revin cu câteva din informațiile furnizate anterior.

         Pământul NU este o planetă care se învârte în jurul soarelui, NU are un sistem solar, și NU este parte dintr-o galaxie.

         Pământul este într-un simulator foarte mare, poate cei care au vizionat filmul ”Etajul 13” sau ”Truman Show” vor înțelege mai bine cele spuse.

         Rolul acestui simulator este de a crea iluzia unei realități și a unei libertăți, când de fapt suntem prizonieri ai acestui spațiu închis din care fizic nu se poate evada.

         Stelele care le vedem pe cer luminând sunt portaluri energetice prin care omul primește energie.

         Același lucru poate fi zis și despre așa zisele planete, care sunt niște holograme energetice.

         Omul este o ființă energetică în primul rând, iar apoi este materie.

         Totul este energie, vibrație.

Aș continua prin a povesti una din meditațiile avute în urmă cu câțiva ani, înainte de a afla despre teoria ”Flat Earth” (teoria Pământului Plat). În una din meditațiile profunde pe care le-am făcut, mi-a fost transmisă o informație legată de modul în care este structurat și funcționează lumea pe care o numim Pământ.

Am văzut sursa universului nostru ca fiind o scânteie care ardea în continuu, iar din acea scânteie se alimenta o simulare, un matrix energetic. Lumea din această simulare era în ceea ce părea să fie un glob în mijlocul căruia eram noi. Acest glob era de fapt un dom care acoperea întinderea de Pământ și ape. Mai departe, în imediata apropiere a universului nostru, erau alte universuri,  în total 12 la număr așezate într-un cerc. Acesta a fost doar un crâmpei, o privire dincolo de vălul iluziei care ne e prezentat ca lumea noastră, Pământul nostru.

Primul pas constă în a conștientiza starea în care ne aflăm. Această conștientizare ne dă șansa de a aprinde o lumină în mintea noastră și dă șansa ca anumite întrebări să fie puse. Odată puse întrebările vor apărea și răspunsurile bineînțeles.

Întreaga noastră viață e o căutare, inclusiv schimbarea relațiilor are legătură cu această căutare și nemulțumire că ceea ce avem nu ne împlinește sau nu ne hrănește. Viața trebuie adusă la acel punct în care fiecare lucru pe care îl facem să ne hrănească, să ne încarce, nu să ne sleiască de puteri, nu să ne descarce energetic. În practică însă lucrurile stau exact invers, viața e de cele mai multe ori o povară, un stres, o corvoadă prea greu de suportat pentru unii. Vreau prin această carte să ofer șansa și altora de a schimba viața lor, de a le arăta cum ar putea să o facă, de a oferi o călăuză spre fericire.
               Oamenii în general ajung să își dea seama de cum stă treaba cu lumea în care trăiesc  destul de târziu, după 50 ani, când capacitatea lor de acțiune este destul de limitată. Energia pe care o au la dispoziție e în continuă descreștere astfel că reușesc să sintetizeze destul de multă înțelepciune dar nu mai apucă să o pună în practică. Și cred că aici e problema, pentru că nemaivând “timp” să zic așa oamenii sun condamnați. Trebuie să învățăm odată treziți ce să facem sau cum putem să prelungim viața care ne-a fost dată.

Cartea își propune să dezbată ambele aspecte, atât cele ale trezirii și ale căutării omului cât și aspectul dobândirii nemuririi.       Deasemenea aș vrea ca să fie înțeleasă motivarea care stă în spatele obținerii nemuririi, ea nu este o motivație de orgoliu sau cel puțin nu ar trebui să fie. Motivul principal e legat de faptul că moartea a fost pusă cu un scop în calea omului și acela e uitarea. Omul trebuie să nu mai uite, el trebuie să nu mai moară, astfel încât să poată accede la alte dimensiuni energetice. Doar așa vom reuși să ieșim din închisoarea în care am fost puși și în care suntem ținuți de zeci sau sute de mii de ani.

Viața ne-a fost făcută cadou, depinde de noi ce alegem să facem cu ea.

Snow days in the Dolomites
Photo by Michael Baccin / Unsplash

Raiul – orașul plutitor de deasupra domului

Am avut un vis ciudat într-o noapte, care mă pune puțin pe gânduri. Se făcea că Raiul era o insulă mare plutitoare care pica din cer. Odată cu acea coborâre am început să îl chemăm pe Dumnezeu să intervină, consideram că ce se întâmplă era neprogramat și că doar el putea să oprească procesul. La un moment dat apare Dumnezeu în chip de om și începe pregătirile pentru reset. Cumva îmi zicea că după  acțiunile ce urmau să se întâmple nu ne vom mai aminti și că totul face parte dintr-un plan dinainte stabilit. L-am rugat să facă un ”spell” astfel încât să-mi amintesc când totul se va fi terminat dar mi-a dat de înțeles că o astfel de practică nu era acceptată și că nu se va face o excepție pentru mine. Mesajul din vis a fost că aceasta a fost secvența căderii din Rai, cea în care omul a fost izgonit pe Pământ, Raiul fiind o mare insula plutitoare, asemănătoare cu o navă extraterestră. Tot acest vis mă duce cu gândul la Jack și vrejul de fasole, în sensul în care oare Jack ajunge pe vrejul de fasole în această insula plutioare, în Rai? și mă face să mă întreb dacă e posibil să fie vreo asemănare cu ce s-a întâmplat cu adevărat. Să fi fost oare omul alungat din acest Rai/Paradis plutitor într-un astfel de mod? Ce era interesant în vis era faptul că Pământul era deja locuit de o rasă de oameni când toate acestea s-au întâmplat.