Hai să zicem că sinele nostru este compasul care te poate ajuta să navighezi pe marea vieții și că navigarea e mai sigură și mai plăcută dacă există această legătură în mod constant.
Sinele comunică în mod constant cu noi, sau cel puțin încearcă scumpul de el. Dar de multe ori suntem ca un telefon stricat, la care cineva sună și tot sună și nu răspunde nimeni.
       Sunt mai multe tehnici/metode de meditație și sunt convins că mulți dintre voi au încercat deja câteva dintre ele. Rugăciunea este o metodă de meditație dacă e zisă cum trebuie. Toate aceste tehnici sunt necesare pentru a ține mintea ocupată și pentru a permite fiecăruia să stea la discuții nestingherit cu sinele nostru. Haideți să luăm ca și exemplu o mantră. Aceasta reprezintă o înșiruire de cuvinte, uneori cu sens, alteori fără sens (posibil să fie într-o limbă pe care nu o cunoaștem)

Aceste mantre/rugăciuni au 2 scopuri:

să ofere o protecție de paraziții externi, astfel că mintea să nu fie accesată de diferite entități de vibrație joasă

să ofere celui care le rostește posibilitatea de a păși dincolo, în cealaltă lume.

Este important să realizăm că acestea sunt doar o unealtă care să ne ajute sa ajungem la destinație mai ușor. Odată realizată conexiunea permanentă cu sinele vostru, veți realiza că mantrele nu vor mai fi necesare. Veți învăța să vă accesați sinele și să comunicați cu el indiferent de situație. Acesta e scopul final al exercițiilor spirituale.

Ziceam mai devreme faptul că legătura cu lumea energetică/spirituală se pierde treptat din cauza minții, care treptat, treptat se face stăpână pe ființa noastră și încearcă să ne prostească în a crede că noi suntem o extensie a minții, când de fapt e chiar invers, mintea noastră e o extensie a sinelui nostru. O extensie care îl ajută să se manifeste în această dimensiune și nimic mai mult. Prin menținerea minții ocupată, reușim să accesăm pe cel care e cu adevărat la butoanele ființei noastre și reușim să stabilim o punte de legătură, comunicare cu el. De aceea e importantă meditația și practica spirituală, pentru că ne ajută să descoperim cine suntem cu adevărat și nu cine credem noi că suntem.
       Aceasta poate fi asemănată cu starea de transă pe care o dă condusul. Sunt foarte multe persoane care reușesc să se conecteze cu o parte a lor care altfel nu e disponibilă  tocmai pentru că mintea este ținută ocupată cu condusul mașinii. Aceeași stare/transă este exploatată de șamani care au ca scop stabilirea acestei legături între cele 2 lumi, pe o perioadă de timp cât mai mare. Cu cât perioada de timp în care ținem ușa deschisă e mai mare cu atât crește legătura cu partea din noi care contează cu adevărat.

Astfel că pentru a reface legătura cu sinele este importantă meditația/rugăciunea. Singura problemă e că nu ne-a zis nimeni de ce sau cum să o facem corect. Aici fiecare trebuie să găsească micile secrete care guverneaza mintea fiecăruia și să învețe care tehnică se aplică mai bine la el și care nu. Sunt persoane la care funcționeaza meditația ghidată, altele la care funcționează meditația statică, la alții funcționează rugăciunea ca formă de meditație. Fiecare minte e diferită și trebuie să găsim metoda potrivită pentru a o prosti.

Cam același lucru se întâmplă în moartea clinică, când creierul primește shut down forțat și putem călători la sursă. Foarte mulți dintre cei care se întorc și au amintiri, povestesc cam despre aceleași lucruri. Și anume o întâlnire cu o lumină puternică, pe care ei o numesc Dumnezeu care le zice să se întoarcă înapoi, pentru că momentul lor nu a venit încă. Când se trezesc ei vin schimbați total, având o perspectivă total diferită a vieții și încărcați cu o energie nouă. Cred că în direcția aceasta ar trebui să ne îndreptăm și noi. Cred că rolul meditațiilor și al rugăciunilor e tocmai acesta de a realiza contactul cu astfel de energii, pentru a ne lumina calea și pentru a ne arăta direcția în care să mergem. Petrecem mare parte din timp lăsând mintea să ne conducă viața când de fapt noi ar trebui să îi zicem ei ce anume să facă și când să tacă. Noi nu suntem mintea, noi   suntem cu mult mai mult decât mintea noastră. Dar nu putem afla aceasta dacă nu ieșim din limitările și rutina pe care ea o impune.

Noi suntem ființe foarte complexe iar ce vedem fiecare la celălalt e doar un procent foarte foarte mic din ce reprezentăm cu adevărat fiecare. Cred că dacă fiecare ar începe călătoria interioară cu determinare, devotament și disciplină ar fi surprins de ce ar găsi.