Așa cum am observat până în acest moment, Tai Chi este o metodă antică ce poate fi adaptată la stilul de viață modern și la conceptele vestice despre relaxare și vindecare.

Acest lucru poate fi realizat, însă, numai în prezența unor elemente care să faciliteze crearea unei punți de legătură între cele două lumi extreme: cea spirituală, bazată pe meditație, altruism și focusare pe Univers și cea materială, în care superficialitatea, egoismul, concentrarea pe obiecte de valoare și aspectul fizic domină lista de priorități a unei persoane.

Astfel, Tai Chi vine cu opt ingrediente active care reușesc să creeze această punte și care ajută un individ să se pregătească pentru o schimbare majoră în rutina zilnică, în mentalitate, în comportamentul față de sine și față de ceilalți, dar și în viața socială.

Atunci când vorbim despre „ingrediente active”, facem o analogie la medicamentația modernă. Este binecunoscut faptul că orice medicament conține un ingredient activ care este responsabil pentru efectul curativ al unei doze. Lista de opt ingrediente active ale Tai Chi, un „medicament” alternativ pentru o gamă foarte largă de afecțiuni, a fost concepută de Dr. Peter Wayne, din cadrul Școlii Medicale Harvard. Aceasta include următoarele:

1. Conștientizarea

Conștientizarea, împreună cu atenția și concentrarea, stau la baza practicării metodei Tai Chi, întrucât aceasta presupune observarea subtilă a corpului, a modului în care acesta se mișcă și a erorilor sale. Atenția la propria respirație, la poziția corpului, la senzațiile experimentate și la ritmul mișcărilor sunt necesare pentru activarea tuturor celorlalte ingrediente.

Practic, Tai Chi impune conștientizarea existenței propriei persoane, a mișcărilor și a sentimentelor trăite în timpul exercițiului. Prin conștientizare, o persoană poate realiza erorile de poziție, modul în care o poziție greșită influențează calitatea și profunzimea respirației sau modul în care anumite categorii de mușchi încep să doară din cauze evidente.

Acest tip de concentrare asupra propriei persoane este sănătos nu doar din punct de vedere fizic, ci și psihic, întrucât, prin observație, creierul devine conștient de schimbările necesare, iar noi conexiuni neuronale se formează în timpul fiecărei sesiuni.

2. Intenţia

Acest ingredient activ se referă nu doar la intenție, ci și la credință și așteptări. Atunci când o persoană practică Tai Chi, aceasta este îndemnată să facă exerciții de imagerie și vizualizare, în care să se transpună în scene imaginare, cu intenția de a crea anumite scenarii, de a declanșa anumite stări sau de a se relaxa. Imageria motorie, așa cum este denumit acest tip de activitate mentală, presupune o intenție evidentă și semnificativă care conduce înspre vindecare, relaxare sau modificare a tiparelor limitatoare. Efectele fiziologice și terapeutice ale Tai Chi sunt determinate în mare parte de intenția practicantului de a-și imagina scene, cu ajutorul propriilor credințe, dar și a așteptărilor.

3. Integrarea structurală  

Tai Chi este o tehnică ce vizează toate nivelurile corpului uman ca întreg, însă și ca sistem interconectat. Conform teoriilor marilor maeștri, printr-un organism sănătos, cu o condiție fizică excelentă, energia Qi poate circula în voie. Însă atunci când o persoană este bolnavă sau stresată, Qi-ul este blocat sau incapabil să circule armonios. Unul dintre obiectivele tehnicii Tai Chi este integrarea unei structuri corporale corecte, prin detectarea posturii greșite și alinierea tendoanelor, a ligamentelor, a scheletului, iar mișcările lente și bine coordonate impuse de practica Tai Chi sunt favorabile îndeplinirii acestui obiectiv. Unii maeștri susțin că atunci când o parte a corpului sau a minții eșuează, eșuează împreună cu toate celelalte.

4. Relaxarea activă  

Moderația și relaxarea sunt obiective vizate de prea puține dintre activitățile fizice promovate de societate în zilele noastre. Tai Chi este una dintre acestea. Chiar mai mult, aceasta nu încurajează extenuarea prin exerciții dificil de dus la bun sfârșit. Din contră, încurajează atitudinea maleabilă vis-à-vis de părțile vulnerabile ale corpului, motiv pentru care chiar și persoanele foarte în vârstă, care resimt o anumită fragilitate, pot practica Tai Chi. Obținerea unor mușchi, oase, tendoane puternice are loc gradual, la fel ca și dezvoltarea flexibilității. Astfel, în timp, practicanții observă o putere de vindecare mai mare în cazul unor întinderi musculare sau accidente fizice. Mișcările relaxate din Tai Chi au și alt scop. Ritmul lent oferă practicantului oportunitatea de a observa modul în care realizează exercițiile și de a-și îmbunătăți poziția corpului.

5. Întărirea și flexibilitatea  

Unul dintre beneficiile majore pe care le oferă metoda Tai Chi este faptul că încurajează exercițiile moderate, într-un ritm lent, permițând corpului să se adapteze ușor, să lucreze într-un mod lipsit de tensiune și stres și să obțină mai multă putere într-un timp mai scurt. De asemenea, practicarea exercițiilor în ritm lent ajută la îmbunătățirea echilibrului și a flexibilității. Astfel, organismul arde calorii la fel ca și în timpul unui antrenament convențional, densitatea oaselor și a mușchilor crește, în mod special în zona picioarelor, iar flexibilitatea și activitatea cardiovasculară sunt îmbunătățite. Practicarea Tai Chi are ca efect și flexarea mușchilor, lubrifierea încheieturilor și obținerea unei stări generale de confort.

6. Respiraţie liberă, naturală  

Întregul organism funcționează într-un mod mai eficient și mai sănătos atunci când respirația se face corect. Schimbul de gaze, funcționarea organelor interne, reglarea sistemului nervos și a celui cardiovascular, echilibrarea stării de spirit și oxigenarea țesuturilor sunt realizate mult mai sănătos decât în cazul unei respirații superficiale. Tai Chi îndeamnă practicanții să își concentreze atenția asupra respirației, ajutându-i să creeze un nou obicei: respirația profundă și corectă. Pentru a respira corect, însă, o persoană trebuie să aibă o poziție a corpului favorabilă, care să permită plămânilor să își exercite funcțiile în mod eficient. Așadar, Tai Chi impune o postură corectă și o respirație corectă, iar cele două sunt interdependente. Astfel, persoana în cauză se simte și arată mai bine în același timp.

7. Suportul social  

Aspectul social este unul dintre motivele pentru care majoritatea practicanților aleg să își continue participarea la ședințele Tai Chi. Deși practicarea independentă este și ea încurajată și deosebit de benefică, atunci când este realizată într-un grup organizat, poate ajuta individul să aibă o dezvoltare mai rapidă. Mai mult decât atât, astfel se evită riscul singurătății, al depresiei sau al izolării. Tai Chi ajută și la dezvoltarea unui simț al comunității. În general, chiar dacă indivizii încep să practice această metodă în mod independent, aderarea la un grup cu aceleași interese are loc mai devreme sau mai târziu.

8. Spiritualitate încarnată  

Acest ultim ingredient activ se referă nu doar la spiritualitate, ci și la filosofie și ritualuri care compun un cadru practic pentru experimentarea unui stil de viață holistic, în care accentul se pune pe minte, trup și spirit și nu doar pe unul dintre acestea. Prin Tai Chi, integrarea filosofiei estice în viața de zi cu zi devine posibilă, iar dimensiunea spirituală poate lua naștere în rutina zilnică a unei persoane.

Cele opt ingrediente active stau la baza Tai Chi și facilitează practicarea acestei tehnici. Conștientizarea acestor elemente și încercarea de a le integra în mentalitatea și comportamentul zilnic reprezintă primul pas înspre o viață mai sănătoasă, mai împlinită.

Principiile Tai Chi în practică: un program Tai Chi simplificat

Tai Chi, la fel ca numeroase alte tipuri de arte marțiale, are la bază principii antice care fac referire la motivația din spatele practicii. Strategia Tai Chi nu pornește de la o singură categorie de principii. Această tehnică include atât principii morale, cât și fizice.

Astăzi, mai mult de 100 de milioane de oameni practică Tai Chi numai pe teritoriul Chinei, ceea ce înseamnă că aceasta este cea mai practicată artă marțială din lume.

Beneficii precum reducerea stresului, prevenirea bolilor și intensificarea activității creierului sunt doar câteva dintre motivele pentru care persoane din întreaga lume se îndreaptă înspre un antrenament inspirat din tehnicile de luptă asiatice.

În China se spune că oricine poate practica Tai Chi, bărbat sau femeie, tânăr sau bătrân, puternic sau slab, inteligent sau încet, sănătos sau bolnav. De asemenea, se mai spune că toată lumea își dorește să fie sănătoasă, dar nu toată lumea vrea să învețe să lupte.

Pentru a beneficia de efectele metodei Tai Chi, este necesar un efort considerabil, motivație și perseverență. Orice persoană care pășește pe acest drum trebuie să fie pregătită din punct de vedere moral. Mai mult, trebuie să cunoască principiile care stau la baza acestei practici, o definesc și fără de care tehnica propriu-zisă nu va fi percepută corect.

Există un set diversificat de principii referitoare la practica Tai Chi, transmis de către trei familii principale care au dezvoltat stiluri diferite: familia Chen, familia Yang și familia Wu.

Familia Chen a oferit metodei caracteristici aparte, impunând tehnici lente și explozive. Familia Yang a impus un stil cu un ritm uniform, în timp ce familia Wu a dezvoltat un stil care avea la bază caracteristici date de primele două familii, impunând mișcări foarte subtile ale încheieturilor.

Exceptând stilurile celor trei familii, se mai deosebesc și stilurile Sun, Hao și Wudang, mai puțin populare, însă cunoscute și practicate de către pasionații de arte marțiale.

Stilul Sun combină tehnicile Xingyi și Bagua cu Tai Chi, stilul Hao se bazează pe mișcări circulare, iar stilul Wudang se concentrează pe mișcări ce facilitează controlul mijlocului, al taliei. Tehnicile contemporane ale Tai Chi combină multe dintre aspectele promovate de către aceste familii istorice, dar sunt deseori adaptate vieții moderne. Pentru a practica Tai Chi în așa fel încât să aduci toate beneficiile cunoscute de sute de ani în viața ta, trebuie să ții cont de principiile care stau la baza acestei arte. Principiile pe care trebuie să le cunoască orice viitor practicant al artei marțiale Tai Chi sunt următoarele:

1. Conectarea cu pământul în fiecare mișcare  

Contactul pe care un practicant îl are cu solul are o importanță deosebită în atingerea unei stări de conștientizare absolută a sinelui și a mediului înconjurător. Prin conectarea cu pământul, o persoană se înrădăcinează cu fiecare mișcare. Cămașa de fier este practica prin care se realizează înrădăcinarea psihică, iar această stare poate fi atinsă numai prin meditație. Prin înrădăcinare, „luptătorul” își aliniază întregul trup cu pământul, folosindu-și energia în luptă.

2. Coborârea centrului de greutate în Dantien-ul inferior  

Centrul de greutate al adulților se află la un nivel foarte ridicat, situat între abdomen și piept, spre deosebire de cel al copiilor, care se află la picioare. Grijile, stresul, anxietatea și responsabilitățile copleșitoare sunt cauzele unor dezechilibre serioase care determină schimbarea posturii adulților, mersul cocoșat, aplecarea capului și a umerilor etc.

Coborârea centrului de greutate în abdomenul inferior este unul dintre obiectivele de bază ale practicii de față. Această zonă este denumită Dantien inferior și este nucleul energiei vitale. De aici trebuie să pornească mișcările realizate în timpul antrenamentului. Acesta este un principiu cu o importanță deosebită, întrucât corectitudinea exercițiilor Tai Chi constă, în primul rând, în zona originară a mișcării în sine.

3. Respiraţia abdominală  

Un alt principiu fără de care practica Tai Chi nu poate fi realizată corect și eficient, este modul în care practicantul respiră. În timpul exercițiilor, respirația trebuie să fie profundă. Mai mult, aceasta trebuie să fie realizată cu abdomenul relaxat, permițând diafragmei să coboare lent, ușor. În acest fel, oxigenul ajunge până în părțile inferioare ale plămânilor, lucru care nu se întâmplă atunci când respirația are loc în mod accelerat sau superficial.

La fel ca orice altă activitate, respirația corectă devine un obicei după o perioadă îndelungată de practică. Astfel, practicantul Tai Chi nu își îmbunătățește doar condiția fizică, forma corpului sau musculatura, ci și modul în care respiră.

4. Deschiderea articulaţiilor prin rotire  

În Taoism, articulațiile sunt considerate a fi centre importante de energie, în care chi-ul este stocat și poate fi regenerat. De aceea, este important ca fiecare practicant de Tai Chi să știe că rotirea articulațiilor este esențială.

Aceste mișcări transmit energie tendoanelor și pregătesc mușchii pentru exerciții care necesită o anumită forță. Rotirea poate fi inclusă în faza de încălzire, dar și ca exercițiu propriu zis, întrucât energia din articulații întărește oasele atunci când atinge un anumit nivel.

5. Spiralarea forţei pământului  

Principiul spiralării devine foarte simplu în prezența unei imagini energetice a corpului uman. Pentru a pune în practică acest principiu și a-l include în toate exercițiile Tai Chi, este necesar ca practicantul să reușească să își relaxeze picioarele, să se conecteze cu forța pământului, să își rotească tălpile și să se împingă în pământ în același timp.

Realizarea celor trei lucruri deodată nu este simplă și necesită practică. În timpul acestui exercițiu, energia se deplasează de-a lungul coloanei, este redirecționată către partea din față a corpului și este preluată în final de mâini, unde se descarcă treptat. Odată cu stăpânirea acestei tehnici, conectarea cu pământul și preluarea energiei acestuia devine simplă, naturală și îmbunătățește sănătatea și starea de spirit a oricărei persoane.

6. Diferenţierea dintre Yin și Yang  

Yin și Yang nu pot lipsi din practica Tai Chi întrucât alternarea dintre plin și gol, avansare și retragere, inspirație și respirație este prezentă pretutindeni. Conștientizarea diferenței dintre aceste elemente opuse stă la baza practicii Tai Chi, împreună cu principiile menționate mai sus.

Astfel, practicantul realizează că, în deplasările lui, greutatea corpului se află fie pe o parte, fie pe cealaltă, observând care îi sunt erorile în mișcare și corectându-le treptat. Mai mult decât atât, atunci când se face diferențierea dintre Yin și Yang, practica Tai Chi poate fi exersată ore în șir, fără constatarea vreunei urme de oboseală.

Exceptând cele șase principii menționate mai sus, practicanții de Tai Chi trebuie să aibă în vedere încă trei lucruri foarte importante pentru înțelegerea și efectuarea corectă a exercițiilor.

Mai precis, controlul mișcărilor, structura corpului și atenția la componentele interne. Acestea trebuie să fie înțelese încă dinaintea începerii antrenamentelor propriu-zise.

Prin controlul mișcărilor, înțelegem conștientizarea fiecăreia dintre acestea, prin executare lentă și concentrare. Maeștrii Tai Chi își sfătuiesc studenții să își imagineze aerul înconjurător ca pe o forță careia îi opun rezistență, generând un tip de putere interioară de intensitate medie. O altă recomandare este încercarea de a-și imagina că aerul are o densitate mult mai mare, pentru a crea o senzație de antrenare în apă, în care mișcările devin lente, dar intense.

Structura corpului reprezintă un element de bază în Tai Chi. O poziție dreaptă a spatelui oferă organelor interne mai mult spațiu și ajută la întărirea musculaturii și a oaselor. Mai mult decât atât, păstrarea unei poziții în care coloana vertebrală este dreaptă ajută la ameliorarea durerilor de spate și lombare și permite circulația armonioasă a chi-ului. O poziție defectuoasă împiedică acest lucru și afectează echilibrul interior al unei persoane.

Articulațiile, musculatura și oasele trebuie să fie antrenate în mod regulat pentru a se menține sănătoase, însă acest lucru nu poate avea loc în mod eficient atunci când practicantul nu își concentrează atenția în totalitate pe exercițiile pe care le face. Atunci când aducem în discuție componentele interne, și mintea poate face parte din această categorie.

Încercarea de a ajunge la o liniște mentală totală este primul pas înspre conștientizarea sinelui și a mediului înconjurător, a prezentului și a vieții. În această stare, o persoană devine mai sănătoasă din punct de vedere mental, mai conștientă de propria existență și a celorlalți, mai echilibrată și mai calmă.

Este simplu să introduci metoda Tai Chi în viața ta dacă începi prin a te familiariza cu pași simpli, care te ajută să te destinzi și să te echilibrezi.

Iată câțiva astfel de pași pe care îi poți pune în practică în doar câteva minute. Repetă-i zilnic pentru a-ți obișnui corpul și mintea cu acest nou tip de exercițiu.

1. Menţine-ţi capul drept  

Indiferent de momentul zilei și activitatea pe care o întreprinzi, încearcă să îți menții capul drept, privirea înainte, în așa fel încât energia ta să rămână în vârful capului. Totuși, încearcă să faci acest lucru în mod natural, fără a-ți forța mușchii gâtului, întrucât astfel poziția ta va fi rigidă, iar respirația și circulația sângelui vor fi îngreunate.

Atunci când te vei obișnui să menții această poziție pe toată durata zilei, vei observa că agilitatea ta va crește. Atunci când nu îți menții capul drept, forța vitală nu se poate mișca, iar energia ta este blocată.

2. Împinge pieptul înăuntru și întinde-ţi spatele  

Atunci când îți împingi pieptul înăuntru, spatele se întinde în mod automat. În acest fel, respirația coboară și se concentrează în Dantienul inferior, centrul de greutate al corpului uman.

3. Relaxează-ţi mijlocul  

Mijlocul corpului tău este partea de unde pornesc toate comenzile. Atunci când îți relaxezi această zonă, pelvisul devine o fundație stabilă, iar picioarele capătă forță. În Tai Chi, se afirmă deseori că talia este sursa tuturor comenzilor și că lipsa puterii vine din slăbiciunea taliei și a picioarelor.

4. Fă diferenţa între plin și gol  

Așa cum menționam în rândurile de mai sus, este important ca orice practicant al metodei Tai Chi să facă diferența între Yin și Yang, între plin și gol. Pentru a face asta, trebuie să încerci să îți balansezi greutatea. În primă fază, poți face acest lucru prin transferul greutății de pe un picior pe celălalt, încercând să conștientizezi momentele în care apare stabilitatea și în care aceasta se pierde.

5. Relaxează-ţi umerii  

Atunci când treci prin momente de tensiune, poți observa că umerii au tendința de a se ridica, forțând o poziție incomodă, nesănătoasă. Uneori, nu vei reuși să conștientizezi această poziție. De aceea, este recomandat să cobori umerii, lâsându-ți coatele să cadă liber. Întreaga parte superioară a corpului ți se va relaxa în acest fel, iar în timp îți vei conștientiza poziția tensionată de fiecare dată și vei interveni prin relaxarea forțată a umerilor și a coatelor.

6. Gândire creativă în loc de forţă musculară

Una dintre devizele artei chinezești Tai Chi presupune folosirea minții în locul forței fizice. Atunci când practici Tai Chi, întregul corp trebuie să fie relaxat. Orice urmă de tensiune și de energie negativă stagnează în oase, mușchi și în vene atunci când încerci să utilizezi forța fizică, mai degrabă decât creativitatea, motiv pentru care relaxarea este o armă mult mai puternică și mai eficientă. Pentru a te relaxa, vei putea învăța să vizualizezi scenarii creative, în special în timpul exercițiilor Tai Chi.

7. Conectează părţile inferioare cu cele superioare  
Conform maeștrilor, energia este înrădăcinată în tălpi, se dezvoltă în picioare, se îndreaptă înspre mijloc și se manifestă în degetele mâinilor. Pentru ca energia să curgă în mod natural în acest sens, este necesară existența unei unități perfecte. Astfel, mișcările mâinilor trebuie să fie sincronizate și conectate cu cele ale picioarelor, armonizând toate părțile corpului. Spre exemplu, atunci când mâinile se mișcă, are loc și o mișcare a mijlocului, iar atunci când picioarele se mișcă, ochii trebuie să le urmărească.

8. Îmbină exteriorul cu interiorul  

Principalul scop al artei Tai Chi este acela de a lucra cu energia spirituală, motiv pentru care se afirmă că energia spirituală este Domnul, iar corpul este servitorul lui. Mișcările realizate în timpul unui antrenament de Tai Chi trebuie să fie deschise, agile, dar relaxate, la fel ca și mintea și spiritul practicantului. Așadar, interiorul corpului trebuie să se sincronizeze cu exteriorul pentru un echilibru perfect.

9. Continuitatea mișcărilor  

Crearea unui „lanț” de mișcări și lipsa întreruperilor sunt foarte importante în toate artele marțiale. Continuitatea mișcărilor asigură continuitatea curgerii libere a energiei. Oprirea sau ieșirea dintr-o anumită categorie de mișcări nu este același lucru cu întreruperea. Atunci când îți întrerupi mișcările, practic, pui o barieră în fața vechii energii, înainte ca cea nouă să se fi născut. Așadar, este recomandat să efectuezi un set de mișcări de la început până la final, fără întreruperi.

10. Caută liniștea în timpul mișcării  

În ciuda faptului că mișcările din timpul antrenamentelor de Tai Chi sunt lente, echilibrate și relaxate, acest lucru nu înseamnă că se rezumă la exerciții în timpul cărora corpul este în contact cu solul în permanență. Dimpotrivă, săriturile sunt considerate a fi esențiale în Tai Chi, însă acestea trebuie să fie efectuate cu calm.

Respirația devine un factor crucial în timpul săriturilor sau al altor mișcări de acest tip. Atunci când reușești să îți controlezi respirația și să o folosești în favoare ta, săriturile pot fi efectuate în mod relaxat, iar senzația de calm poate deveni obișnuință.