Se spune că adevărata bogăție este cea a spiritului. Atunci când spiritul este liniștit, calm, acesta poate deveni înțelept cu ușurință, atrăgând sănătate și împlinire sufletească. Această comoară nu este ușor de descoperit într-o lume guvernată de valori superficiale, în care viteza domină fiecare acțiune și fiecare plan al unei persoane.

Tai Chi, artă antică ce își are originile în China, datează de 400 de ani și presupune meditația în mișcare, cultivând o stare de sănătate impecabilă și un spirit luminat. Tai Chi este cunoscută printre maeștrii chinezi ca fiind o practică aducătoare de liniște și relaxare ce nu ține cont de timp și spațiu și care reușește să depășească ideile limitatoare ale omului.

Denumirea completă a tehnicii spirituale prezentate este Tai Chi Chuan, iar traducerea acesteia în limba română are mai multe variante acceptate, precum „pumnul ultimului suprem” sau „box cu umbra” (Kam Chuen, 1994).

În ciuda traducerilor care variază de la comunitate la comunitate, este încurajată încercarea de a înțelege semnificația profundă a denumirii ca întreg, mai degrabă decât analiza fiecărui cuvânt în parte.
Spre surprinderea celor mai mulți nou-inițiați, simbolul Tai Chi este identic cu cel deseori cunoscut sub denumirea de Yin și Yang. Acest simbol, reprezentând două semicercuri, unul deschis și unul închis la culoare, care se întrepătrund, este cunoscut în limba chineză ca Tai Chi.

În China, arta Tai Chi a fost inițial o moștenire secretă, predată din generație în generație și cunoscută de un număr mic de familii antice.
Până la începutul secolului al XX-lea, aceasta era practic inexistentă pentru oamenii de rând, dar și pentru străini. Odată cu trecerea în secolul XX, acest set de cunoștințe, atât de benefice trupului și minții, a început să se răspândească pe toate continentele.

Contrar așteptărilor, Tai Chi nu este o tehnică standard, ci se referă la cinci stiluri diferite, denumite după maeștrii care au dezvoltat fiecare stil în parte. Cele cinci stiluri sunt: Chen, Yang, Wu, Shin și Ng (Kam Chuen, 1994). Fiecare stil propune exerciții și secvențe diferite, care se pot dovedi a fi mai benefice unor persoane decât altora.

Alegerea celei mai potrivite tehnici are loc, de obicei, prin testarea tuturor și detectarea stilului cu care o persoană rezonează.

Această practică terapeutică este mai mult decât un simplu exercițiu benefic corpului uman. Este o multitudine de tehnici care face parte din categoria practicilor energetice asiatice. Practicată regulat, cu perseverență, Tai Chi poate aduce unei persoane beneficii nesperate, precum întărirea spiritului, vindecarea trupului, prevenirea bolilor, dezvoltarea sistemului imunitar, modelarea minții, creșterea abilității de învățare, concentrare și memorare, descoperirea abilităților, dar și armonizarea cu mediul înconjurător.

Maeștrii din întreaga lume se află într-o încercare continuă de a perfecționa tehnicile care fac parte din această categorie spirituală. Aceștia nu practică vreun sport de performanță, nu iau parte la ședințe de consiliere și nu locuiesc în locuri izolate, ferite de orice pericol, însă reușesc să se mențină sănătoși atât din punct de vedere fizic, cât și din punct de vedere mental.

La fel ca și maeștrii experimentați, orice persoană poate reuși să atingă obiectivele menționate mai devreme, prin simpla încercare de a practica exerciții regulate exprimate printr-un dans natural, intuitiv, inspirat din artele marțiale chinezești.

Scopul de a ajunge la o stare completă de relaxare, în care mintea și trupul se conectează în totalitate, iar spiritul se liniștește, poate fi atins de către oricine, indiferent de vârstă, experiență sau condiție fizică.

Practicarea metodei Tai Chi încurajează lucrul cu mintea și corpul în același timp. Exercițiile sunt menite să relaxeze mușchii, dar și să calmeze sistemul nervos. Primul și cel mai important pas este, așadar, relaxarea. Persoanele agitate, extenuate sau foarte dinamice pot avea dificultăți în a se relaxa. Acest lucru este perfect normal în timpul primelor sesiuni. În timp, relaxarea corpului și a minții are loc în mod automat, fără efort, intuitiv.

Dacă îți dorești să înveți metoda Tai Chi, trebuie să știi că toate mișcările trebuie să aibă loc în mod relaxat, încet și cu delicatețe. În cele mai multe cazuri, exercițiile presupun și vizualizarea unor obiecte personificate, a unor scene sau a unor ipostaze care permit imaginației să zboare și trupului să se destindă. Așadar, pregătește-te pentru o experiență complet nouă, deschide-ți mintea și începe să te relaxezi, chiar în timp ce citești aceste rânduri.
1. Promisiunea antică și nevoia modernă de Tai Chi
Originile Tai Chi-ului, împreună cu ale altor tipuri de arte marțiale, se regăsesc în Taoism. Pentru a avea o mai bună înțelegere a metodei discutate, o scurtă incursiune în Taoism este absolut esențială, întrucât acesta este contextul în care Tai Chi a luat naștere. Așadar, este important de clarificat faptul că Taoismul nu se referă la vreo dogmă religioasă sau la un set de valori din această sferă.

În acest context nu este menționată niciodată o zeitate anume, iar concepția că o putere supranaturală ghidează întregul univers este inexistentă. Cu toate acestea, Taoismul nu neagă niciunul dintre aceste lucruri, nici nu le încurajează.

Taoismul, derivat din observarea sinelui în interiorul universului și conexiunea dintre sine și univers, este un concept simplu care nu impune o anume credință. Cel mai bun exemplu de reprezentant al Taoismului este Mantak Chia, un maestru Qigong modern, se află în topul 100 al celor mai influenți oameni spirituali din lume. Acesta este un învățător Taoist de renume, însă și un creștin.

Taoismul are la bază concepte precum Yin și Yang și teoria celor cinci elemente, care formează fundația artelor marțiale. De asemenea, studiază locul fiecăruia dintre noi în univers, oferind fiecărei persoane șansa de a simți că face parte din el (Pawlett, 2010). Mai mult, principala întrebare care stă la baza acestui amalgam de arte este de unde a apărut totul?

Înțelepții din toate timpurile au încercat să găsească răspunsuri la această întrebare prin explorarea lumii fizice, dar și prin meditație și prin atingerea unei stări de inexistență sau neființă. În această stare, taoiștii susțineau că Yin și Yang se completează perfect și se anulează reciproc în același timp, însă reușesc să cauzeze și o mișcare continuă, trecând de la un Yin extrem la un Yang extrem.

Cele cinci elemente ale Taoismului, apa, lemnul, focul, pământul și metalul, sunt reprezentații ale universului, iar ideile străvechi conform cărora îmbinarea Yin și Yang ar fi condus la crearea întregii materii, sunt deseori susținute de către fizica modernă. Unul dintre principalele argumente se referă la încărcăturile pozitive și negative ale atomilor.

Echivalența dintre masă și energie este una dintre cele mai importante teorii ale lui Albert Einstein, a cărui formulă, E = mc2, arată că materia și energia sunt unul și același lucru și că tot ceea ce există în univers este compus din energie pură. Teoriile taoiste susțin și ele că tot ceea ce există în univers este compus din energie, o energie numită chi, care reprezintă un concept de bază în artele vindecării și cele marțiale. În alte culturi, ki și prana au aceeași semnificație (Pawlett, 2010).

Practica Tai Chi este cea care ajută individul să echilibreze nivelul de energie chi cu care se naște. De asemenea, ajută la preluarea acestei energii din diferite surse, așa cum este mâncarea sau respirația, într-un mod mai eficient și mai sănătos. Aceeași energie are și rolul de a crește nivelul de conștientizare al unei persoane, concept cunoscut în artele chinezești ca shen.

Simbolul Yin Yang a trezit interesul persoanelor din întreaga lume încă de la începuturi. Această fascinantă întrepătrundere a opuselor are numeroase semnificații, însă cea mai importantă dintre ele este atracția contrariilor. Acesta este deseori reprezentat în alb și negru, unde Yin este negru și Yang este alb. Negrul absoarbe albul, în timp ce albul reflectă lumină. Teoriile legate de Yin și Yang susțin că Yin este receptiv, în timp ce Yang este creativ, iar combinarea celor două conduce la expansiune.

Așa cum menționam mai devreme, simbolul Yin Yang este reprezentativ pentru practica Tai Chi. Forma lui circulară sugerează coexistența dintre entități.

Yin trebuie să urmeze întotdeauna extremele Yang-ului, la fel cum și Yang trebuie să le urmeze pe ale Yin-ului. Respirația este unul dintre cele mai bune exemple în acest sens. Atunci când inspirăm, energia Yin devine Yang, iar aerul trebuie expirat.

Un alt aspect al simbolului Yin Yang este existența unor puncte de culoare opusă în interiorul jumătăților. Acest lucru semnifică faptul că acolo unde este Yin este și Yang, și invers. Cu toate acestea, Yin și Yang nu sunt absolute, dar relaționează.

Cele cinci elemente ale Taoismului au, de asemenea, o importanță majoră în înțelegerea practicii Tai Chi, pornind de la rădăcinile ei. Acestea sunt cunoscute de chinezi ca WU Xing și reprezintă modul taoist de a observa lumea înconjurătoare și interacțiunea omului cu aceasta. Teoria celor cinci elemente datează în urmă cu mii de ani. Deși maeștrii chinezi susțin că aceasta era luată în considerare în luarea celor mai importante decizii chiar și acum 3000 de ani, nu există izvoare istorice concrete care să ateste acest lucru.

Totuși, există scrieri, așa cum este Huangdi Neijing din perioada Dinastiei Zhou, în care cele cinci elemente sunt menționate în mai multe rânduri. Această lucrare a fost începută în 1122 î.Hr. și a fost finalizată în anul 476 î.Hr.

Atunci când încerci să înveți exercițiile care vor contribui la starea ta de bine, este important să știi în care dintre cele cinci elemente te regăsești. Mai mult, atunci când întâmpini dificultăți în a realiza anumite exerciții din practica Tai Chi, îți poți da seama cu ușurință că nu fac parte din categoria celor care caracterizează modul tău de a fi, analizând elementele pe care le au la bază.

Cu toate acestea, există persoane care nu întâmpină dificultăți în a realiza niciunul dintre exerciții, fie datorită unei toleranțe foarte ridicate, fie datorită unei experiențe în exercițiu și mișcare fizică. Indiferent de situație, orice persoană are capacitatea de a-și analiza rezonanța cu anumite exerciții și lipsa acesteia în timpul practicării altora. Pentru a te ajuta să te identifici cu elementele potrivite, vom face o descriere succintă a fiecăruia dintre ele.

Elementul apă – persoanele care se identifică cel mai bine cu acest element sunt, de regulă, acelea care se simt confortabil în timpul sezonului de iarnă. Apa este simbolul iernii și pune întreaga energie într-o stare de odihnă, de relaxare completă sau de hibernare. Atunci când lumea întreagă este înghețată, energia este închisă, urmând să evadeze în timpul primăverii.

Elementul apă mai poate fi reprezentat și ca o sămânță care așteaptă condițiile favorabile ale primăverii pentru a se dezvolta într-o plantă. Energia apei este descrisă ca fiind marele vid, marele gol în care intrăm în timpul somnului.

Experții susțin că datele codate ale ADN-ului fiecăruia dintre noi fac parte tot din această categorie, a energiei apei și că aici este găzduit chi-ul ancestral. Energia apei este favorizată de odihnă. Dacă odihna lipsește din viața ta, în special dacă ești o persoană definită de acest element, întreaga ta energie este redusă la zero. Un somn bun și meditația profundă, dar și consumul de apă sunt lucruri care te pot ajuta să te simți mult mai bine. Persoanele guvernate de energia apei trebuie să își concentreze atenția pe vezica urinară și pe rinichi.

Elementul lemn – la polul opus al odihnei se află mișcarea. Acest element este echivalent cu sezonul primăverii, în timpul căruia apa este transformată în lemn. Sămânța mai sus menționată, care conține în cea mai mare parte apă, își găsește drumul înspre suprafață, trecând prin pământ și devenind lemn, sub forma crengilor, a copacilor, a plantelor.

Dacă ești o persoană caracterizată în mare parte de elementul lemn, cu siguranță că primăvara te face să te simți viu. Brusc, te trezești cu ușurință dimineața, iar sentimentul de mulțumire și confort este mult mai intens. Cu toate acestea, nu cauți să îi influențezi pe cei din jur, impunându-le aceleași senzații pe care tu le experimentezi. Cel mai bun moment al zilei pentru cei ai căror element este lemnul este dimineața. Atunci reușesc să fie mai productivi, mai activi și să se simtă mai confortabil.

Controlul și vederea sunt două dintre cele mai importante aspecte ale elementului lemn, pe care trebuie să le iei în considerare pentru a-ți putea controla energia. Îți vei da seama că aparții acestei categorii dacă, în momentul în care cineva încearcă să îți obstrucționeze vederea, experimentezi sentimente de nervozitate intensă. Nervozitatea și furia sunt aspecte negative ale elementului lemn, însă sunt prezente și trebuie să fie controlate în mod eficient.

Asemenea buruienilor care cresc în jurul plantelor, și senzația de nervozitate va crește în jurul tău, în lipsa unei mentenanțe impecabile. Oricât de mult ai încerca să le suprimi, ele vor ieși la suprafață la un moment dat, cauzând neplăceri. Vezica biliară și ficatul sunt organele cărora trebuie să le oferi atenție sporită dacă faci parte din această categorie.

Elementul foc – maeștrii chinezi descriu existența acestui element printr-o analogie foarte simplă, afirmând că extinderea, creșterea din timpul primăverii nu poate fi nelimitată. Dacă, totuși, are tendința de a crește fără oprire, lemnul va arde din lipsă de sustenabilitate. Acest fenomen are loc în timpul celui mai cald sezon din an: vara. Aceasta este și perioada în care energia Yang se află la cote maxime.

Activitatea din natură este maximă, fructele iau naștere, păsările călătoare își depun ouăle, iar frunzele copacilor ajung la maturitate, absorbind cu succes energia soarelui. În această perioadă, există o nevoie acerbă de exprimare a energiei. În lipsa exprimării, puterea energiei lemnului nu poate fi eliberată și va rămâne blocată, cauzând frustrare și mânie.Mijlocul zilei este momentul ideal pentru persoanele definite de elementul foc. Atunci, acestea se simt active și treze. Inima și intestinul subțire sunt organele care trebuie să beneficieze de multă atenție. Pentru că inima este organul iubirii și al fericirii, atât în taoism, cât și în alte culturi, practicarea Tai Chi poate fi făcută cu multă pasiune.

Atunci când pasiunea dispare sau nici nu a apărut, persoana în cauză trebuie să caute noi modalități de a-și exprima creativitatea. În fond, persoanele caracterizate de acest element trebuie să se afle într-o căutare continuă de noi modalități de expresie pentru a se simți în largul lor și a fi capabile să înainteze.

Elementul pământ – energia pământului este, de cele mai multe ori, exprimată în sezonul tomnatic, atunci când culturile sunt pregătite pentru recoltat. Sentimentul general este acela al căldurii moderate și al maturității. După-amiaza este momentul în care persoanele care beneficiază de acest tip de energie se simt cel mai confortabil. Acești indivizi sunt în general maturi și au idei bine înrădăcinate, fiind total opuși față de persoanele visătoare, cu capul în nori. Atunci când energia pământului este curată, sănătoasă, o persoană definită de acest element se simte în perfect contact cu propriul corp și cu întregul univers.

Organele asupra cărora trebuie să se concentreze aceste persoane sunt splina și stomacul. De asemenea, acestea trebuie să ofere o mare atenție modului în care digeră informații și idei, dar și aspectului creativ. Pentru a păstra o energie a pământului sănătoasă, intervine nevoia unor picioare puternice și a unor mușchi bine lucrați.

Elementul metal – caracteristic sfârșitului anului, metalul este simbolul sfârșitului. Natura este pregătită pentru hibernare, frunzele încep să cadă, iar temperaturile scad simțitor. În aceste momente, Yin devine mult mai puternic decât Yang, iar energia metalului crește. Acum, natura desființează tot ceea ce devine inutil în faza de hibernare și se pregătește de somnul profund. Energia metalului împarte lucrurile și situațiile în bucățele și favorizează lăsarea în urmă a unor evenimente și oameni. Poate aduce deseori tristețe și melancolie cu sine, dar și amintiri ale zilelor călduroase, active.

Plămânii și intestinul gros sunt organele afectate de energia metalului. Prin plămâni, o persoană își ia doza de chi de care are nevoie din aer, iar prin intestinul gros elimină resturile nefolositoare. Și pielea trebuie să fie luată în considerare în contextul energiei metalului. Dificultățile în respirație din timpul exercițiilor pot fi un semn că o persoană trebuie să lucreze la acumularea de astfel de energie.

În general, persoanele definite de energia metalului sunt acelea care tind să se îngrijoreze prea mult pentru greșelile făcute anterior. În momentul în care o cantitate suficientă de energie este acumulată, o persoană guvernată de metal capătă o viziune extrem de clară.Cele cinci elemente trebuie să co-creeze și să colaboreze pentru a oferi unei persoane o stare de echilibru și armonie. Atunci când este identificată o deficiență a oricăreia dintre acestea, dezechilibrele pot fi resimțite în viața de zi cu zi.

Cu ajutorul Tai Chi, oricine poate detecta astfel de deficiențe și poate începe să lucreze la punctele slabe. Știința modernă se întrepătrunde cu cea antică, la fel ca și Yin și Yang. Conform cercetătorilor, Tai Chi are o contribuție majoră în situații care implică o stare de sănătate precară, aducând echilibru și o calitate a vieții ridicată.

Spre exemplu, cercetătorii de la Centrul Național pentru Sănătate Complementară și Integrativă (SUA) au descoperit că atât Tai Chi, cât și Qi Gong pot ajuta pacienții de Parkinson să își regăsească echililbrul și să prevină căderile care pot avea consecințe fizice grave, pot reduce simptomele menopauzei, pot îmbunătăți calitatea vieții persoanelor cu boli cardiovasculare grave și pot îmbunătăți starea fizică a pacienților cu osteoartrită.

De asemenea, pacienții care sufereau de fibromialgie, o afecțiune caracterizată de durere cronică și sensibilitate în mușchi, au observat îmbunătățiri considerabile în timpul și după practicarea Tai Chi.

Unul dintre studiile concludente a fost condus de către Dr. Paul Lam în Sidney, între anii 2008 și 2010, pentru a determina rezultatele Tai Chi în cazul pacienților cu dureri severe de spate. Studiul a fost realizat pe 160 de voluntari cu vârste cuprinse între 18 și 70 de ani, care au fost supuși unor ședințe de grup de 40 de minute pe zi, pe durata a 10 săptămâni.

După încheierea studiului, rezultatele au arătat că efectul tratamentului prin terapia Tai Chi a avut rezultate pozitive la 75% din participanți, care au afirmat că nivelul durerii a scăzut considerabil, iar flexibilitatea a fost îmbunătățită.

De asemenea, Catherine Kerr, un instructor din cadrul Școlii Medicale Harvard, afirmă că după cei 15 ani în care a practicat Tai Chi își simte picioarele mult mai puternice, iar întreaga sa ființă se simte mai alertă, mai capabilă să se concentreze și mult mai relaxată. Cu toate acestea, Kerr îi avertizează pe cei care se așteaptă să observe rezultate „magice” după practicarea Tai Chi.

Fiind diagnosticată cu un tip de cancer al celulelor sistemului imunitar, a combinat această metodă cu meditația și umblatul intensiv, menționând că efectele acesteia asupra stării sale de spirit generale au fost ușor de observat.Într-un interviu oferit Revistei Harvard, Kerr vorbește despre plasticitatea creierului, dar și despre metodele rudimentare folosite încă în psihologia modernă, în ciuda progreselor din ultimii ani. Instructorul subliniază faptul că înțelegerea științifică a beneficiilor psihologice ale Tai Chi este extrem de limitată.

Totodată, evidențiază faptul că mentalitatea majorității indivizilor este încă foarte fragilă din acest punct de vedere, în special cea a cetățenilor seniori, care sunt dificil de convins să ia parte la activități de natură aerobică.

În ceea ce privește plasticitatea creierului sau neuroplasticitatea, este important de știut că învățarea de lucruri noi și memorarea acestora determină schimbări în conexiunile neuronale ale creierului.

În procesul de neuroplasticitate sunt implicate multiple tipuri de celule, printre care celule gliale, vasculare sau neuroni. Modificarea acestora are loc în mod inevitabil în timpul vieții unui individ preocupat de învățarea continuă.

Contrar opiniei populare, moartea neuronală nu înseamnă că o persoană va avea un număr mai scăzut de neuroni și, prin urmare, funcțiile creierului său vor fi slăbite.

Creșterea și regenerarea axonală sunt procesele prin care funcția unui neuron mort este preluată de un neuron cu care era interconectat prin creșterea axonală. Neuroplasticitatea se referă și la aceste aspecte, având aplicații puțin cunoscute de către oamenii de rând, nepreocupați de domeniul medical.

Astfel, reabilitarea creierului și, prin urmare, a organismului poate avea loc cu ajutorul tehnicii chinezești Tai Chi, care presupune învățarea de noi exerciții, memorarea și repetarea lor, dezvoltarea unor stiluri de mișcare armonioasă, concentrarea asupra corpului propriu și asupra mediului înconjurător, concentrarea asupra respirației și controlul acesteia și multe altele.

Kerr mai susține și că Tai Chi este o formă foarte interesantă de antrenament, întrucât combină exercițiile aerobice și secvențe complexe de învățare, precum și meditație, învățare motorie și concentrarea atenției.

Așadar, metoda antică Tai Chi își regăsește utilitatea în viața modernă, cu atât mai mult cu cât ne confruntăm cu un număr mult mai mare de factori de stres în fiecare zi, iar anxietatea este o stare prezentă la fiecare pas.

Detectarea unor tehnici de combatere a stresului și de îmbunătățire a stării de sănătate este o dovadă a preocupării de sine, a dorinței de a controla propria evoluție și de respect față de organismul și spiritul propriu.